Nicolae Ștefănuță: Ce poate face și ce nu poate face un europarlamentar? (II)

Nicolae Ștefănuță: Ce poate face și ce nu poate face un europarlamentar? (II)

[et_pb_section bb_built=”1″][et_pb_row][et_pb_column type=”4_4″][et_pb_text]

Principala valoare a parlamentarului european se regăsește nu în numărul de discursuri și în cantitatea de amendamente depuse, ci mai mult în puterea informală, în respectul și aprecierea celorlalți colegi europeni, a instituțiilor implicate în legiferare, în tragerea la răspundere a executivului european și a instituțiilor naționale (de exemplu, grăbind implementarea legislației europene acasă, proces întârziat des).

Puterea europarlamentarului se găsește și în posibilitatea de a stabili relații cu actori publici și privați. Multe din proiectele importante pentru țară, cum sunt cele din zona infrastructurii, implică eforturi mari și participări public-private, iar europarlamentarul se poate găsi într-o situație propice de a dezvolta astfel de relații.

Să nu uităm un lucru. Un europarlamentar legiferează și decide politic nu doar viața românilor, ci a tuturor europenilor. Și suedezii sunt cetățenii de care trebuie să avem grijă, și grecii, și nemții la fel. Peste 500 de milioane de la cetățeni ce așteaptă viziune de la noi pentru viitor. O năpastă abătută asupra Greciei (incendii de pădure) ne privește la fel de mult ca o inundație petrecută acasă. Va trebui să ne ajutăm reciproc, așa cum am făcut-o deja în vara lui 2018, când am inițiat ca partid procedura de participare a României a Mecanismului European de Protecție Civilă.

Dincolo de responsabilitatea față de cetățeni, europarlamentarul conduce și relații externe cu parteneri din afara Uniunii. Poate fi vorba de parteneri importanți, SUA, Marea Britanie, state strategice pentru România, cum este Republica Moldova, sau teatre de război ori misiuni pentru observarea alegerilor. Europarlamentarul oferă pentru România un strat adițional de diplomație, între cele două nivele putându-se coopera.

Nu în ultimul rând însă, europarlamentarul nu poate fi desprins de realitatea politică românească, nici din viața politică a partidului. Europarlamentarul nu poate face abstracție de alegerile naționale care urmează, nici de cele locale. 2019 nu este important doar pentru alegerile europarlamentare, ci și pentru cele prezidențiale. 2020 este un an de căpătâi și pentru Europa, rezultatul alegerilor legislative determinând practic cine ne va reprezenta la masa Consiliului UE.

Europarlamentarul trebuie să fie o curea de transmisie de la cele mai mici filiale care pot avea cereri și nevoie de sprijin. Această curea de transmisie poate fi prin intermediul unor angajați sau cabinete locale prezente în țară. Europarlamentarul își face timp de audiențe și prezențe la evenimente de o importanță locală sau regională.

Europarlamentarul este astfel mai mult un pol de soft power. El sau ea va putea influența agenda, chiar dacă nu va putea afecta toate directivele și reglementările aflate pe masa Parlamentului. Europarlamentarul va putea face legături importante pentru România și pentru partid. El sau ea va fi un ambasador  din partea USR și a României în relația cu politica europeană și internațională.

[/et_pb_text][et_pb_image _builder_version=”3.7.1″ src=”https://sector3.usr.ro/wp-content/uploads/2019/04/Carton-video-candidat-HD-Ștefănuță.png” url=”https://stefanuta.ro/” /][/et_pb_column][/et_pb_row][/et_pb_section]