Jurnal de consilier local – săptămâna 72

Jurnal de consilier local – săptămâna 72

A fost cea mai friguroasă săptămână din iarnă, deși e primăvară. Practic a nins în fiecare zi. N-ai fi zis că e săptămâna cu 8 Martie. Dar a fost.

Luni – am avut ședință la comisia pentru repartizarea locuințelor, urmează să alocăm o locuință socială unei familii și chiar dacă mai sunt hârtii de făcut și situații de dovedit, locuința va fi alocată curând.

Marți – A fost Ziua Femeii și deși am primit flori, am mâncat mult dulce și am fost seara la cinema, nu cred că am simțit spiritul acestei zile așa cum ar fi meritat. Femei cu copii, care și ele ar fi trebuit să se bucure de ziua asta, fug în continuare din casele lor de frica bombardamentelor sau, și mai extrem, au rămas să lupte pentru ideea de libertate în care cred. Ceva nu e bine cu lumea asta.

 

Miercuri – Cum ieri am fost anunțați că lunea viitoare vom avea din nou ședință ordinară de Consiliu Local, am încercat să parcurg proiectele de pe ordinea de zi, care, ce credeți, conține cu o singură excepție, proiecte reîntoarse iar și iar de primar, poate, poate vor trece. Puduri reintroduse, derulări de contracte fără respectarea legii achizițiilor publice, proiectul mamut Bd. Unirii -Piața Alba Iulia, etc.

Joi – E zi de audiențe și deși din întâlnirile cu cetățenii în aceste audiențe eu înțeleg că cei care au de câștigat sunt în primul rând consilierii pentru că află astfel direct de la sursă problemele de tot felul cu care se confruntă cetățenii din sector, unii dintre ei foarte implicați în viața comunității, și nu de azi de ieri. Vă spun sincer că eu aștept audiențele cu foarte mult interes, cred că împreună putem face lucrurile să meargă, noi cu susținerea cetățenilor și dumnealor cu susținerea noastră.

Vineri – Am avut de avizat un proiect de pe ordinea de zi a ședinței de CL care urmează să aibă loc luni la 13:00, a fost cea mai scurta ședință din istoria comisiei de buget. Din păcate în continuare vin proiecte care ne cer să hotărâm ceva fără a ne furnizat toate datele. Poate ne lămurim în ședință, că la pus întrebări și așteptat răspunsuri avem experiență.

Sâmbătă – Azi am fost cu câțiva colegi consilieri să vedem care e situația și să dăm o mână de ajutor la centrele de colectare donații din sector și la centrul de cazare al refugiaților ucrainieni. Nu știu dacă ați văzut anunțul acesta de pe pagina DGASPC Sector 3, e nevoie în continuare să fim implicați, și să donăm doar ce este nevoie, deocamdată haine sunt mai multe decât pot voluntarii sorta.

De exemplu, ieri era nevoie de: cărucior copii (tip sport), scoica bebeluși, scaun mașina pentru copii, prosoape, cearceafuri (pat o persoana), fete de perna, papuci de plastic (baie). Desigur, sunt binevenite și alte tipuri de donații, doar vă spuneam ce nevoie există.

În Sectorul 3 se pot duce donații la:

1. Sala Appolo – din Bd. Energeticienilor nr. 5
2. Locuința Protejata (de lângă sediul DGASPC de la Piata Miniș) din Bd. 1 Decembrie 1918 nr. 12-14.
Program 9-18, de luni până duminică.
Tel: 0742.225.995
0729.038.128
Ieri in timp ce sortam donații la Arena Națională (dap, lângă concert) și desfăceam pachete, mă gândeam că fiecare colet spune o poveste și cumva, și prin noi, povestea aia merge mai departe. Un costumaș vătuit de bebeluș împreună cu câteva bluze, căciulițe și ciorăpei așezați cu grijă la un loc de o tânără mămică româncă, poate însoți mai departe povestea a trei sau poate mai mulți copii alungați din căminele lor.
Mai târziu am văzut oamenii din centru, refugiații ucrainieni. I-am învățat să spună bună ziua și noi am învățat de la ei să spunem dobrohotnia sau ceva. Sentimentele când îi întâlnești sunt amenstecate. Pe de o parte îți pare rău de ce au fost nevoiți să trăiască și ce decizii au fost forțați să ia și pe de altă parte te bucuri că au scăpat de acolo și cumva nu e totul pierdut, au șansa de a o lua de la capăt în altă parte.

Duminică – Azi am de gând să dorm după-amiază. Cred că n-am mai făcut asta de vreo doi ani, dar acum am un motiv, la noapte ținem locul unor voluntari de la Crucea Roșie în Gara de Nord. Voi merge acolo cu o mână de colegi cărora le mulțumesc mult!

Mai avem de parcurs 136 de săptămâni. Să fim bine!